Crucea Celtică – Etalare în Oglindă, demonstraţie practică

O etalare mai complexă este metoda „Oglindă” sau „Tarotul Umbrelor”.
Pentru acest sistem avem nevoie de două pachete distinse de cărţi de Tarot, eu am folosit ca pachet primordial tradiţional şi clasicul Rider-Waite pictat de Pamela Colman Smith în 1909 deoarece le consider cele mai expresive ca imagine şi simbolistică şi sunt şi cel mai uşor de înţeles, interpretat, iar ca al doilea pachet am apelat la cărţile din pachetul Crowley cu un design mai modern, mai suprarealiste, pictate de Frieda Harris în 1944.

Crucea Celtică

Cine nu are o ţintă precisă, nu are cum să se rătăcească – aceasta este premisa primei cărţi din Tarot, „Nebunul” sau cum a fost denumit mai inspirat: „Vagabondul”.
Tarotul este povestea vieţii „desenată” în 78 de cărţi, fiecare din ele reprezentând o fază, un aspect, o situaţie din aceasta, este o călătorie.
Pentru a primii răspunsul corect important este să punem întrebarea adecvată. Cu toate că ne arătăm interesaţi de „adevăr”, în realitate nu tot timpul suntem dispuşi să-l desluşim şi cu atât mai puţin să-l acceptăm. O întrebare clară are un răspuns clar, dacă nu formulăm o întrebare nu vom primii nici un răspuns, cum o întrebare pusă sau formulată aiurea va primii un răspuns pe măsură.
Întrebarea pe care mi-am pus-o este legată de evoluţia unei relaţii, doar timpul o să-mi confirme dacă interpretare personală pe care am dat-o acestei etalări se confirmă sau nu.

Regele de Foc (Bâte)

M-am gândit cum să prezint fiecare carte şi intuiţia mi-a şoptit să trag o carte pentru fiecare zi. Cărţile „trase” au semnificaţie pentru mine şi relaţia mea cu ziua respectivă, nu-l percepeţi ca pe un Horoscop general al zilei cu pricina. Este şi o metodă bună de a cunoaşte şi memora fiecare carte. Alegeţi o carte în fiecare zi, o studiaţi ca imagine şi semnificaţie. Metodele de cunoaştere sunt multiple, fiecare individ îşi are propriul drum şi apropierea, metoda cea mai eficientă.

Tarotul (01)

Cele 78 de cărţi care compun pachetul de Tarotul, se împart în două grupe mari: Arcana Majoră care conţine 22 de cărţi şi Arcana Minoră, împărţită pe 4 grupe de cărţi, una pentru fiecare element: Apă, Aer, Foc şi Pământ. Cele 22 de cărţi din Arcana Majoră practic marchează momentele cheie din evoluţia şi viaţa unui om de la naştere ( Nebunul) până la “moarte” ( Lumea). Multe din cărţi, denumirile lor, ne pot induce în eroare. Astfel cartea XIII, “Moartea”, semnifică o schimbare şi nu deces cum mulţi ar crede la prima vedere, cum nu rare ori ni se sugerează prin filmele de Hollywood. Zecele de Săbii este o carte mult mai apropiată ca sens pentru moarte, respectiv sfârşit violent, impus din exterior. Dar nu o singură carte „prevesteşte” un astfel de eveniment, ci o combinaţie de cărţi. Cărţile din Arcana Mare sunt numerotate de la 0 (Nebunul) la XXI (Lumea). 15 din ele sunt cărţi pozitive, 5 sunt negative şi din celelalte 2, Roata, cartea a X-a este o carte schimbătoare în funcţie de celelalte cărţi cu care se află în relaţie iar cartea a XV, Diavolul este o carte dificil de definit, dar mereu este o carte avertisment. Voi revenii asupra fiecărei cărţi în parte. Semnificaţia lor este importantă, dar mai importantă este să vedem, să înţelegem legătura dintre cărţi, să „citim” ansamblul unei etalări şi relaţiile dintre cărţi.

Tarotul, introducere

Mai am vie amintirea zborurilor din visele din copilărie. Interpretarea visului în sine nu are relevanţă. N-am visat nici la viaţă lungă, nici la noroc. Norocul ni-l facem singuri, este parte al destinului. Ne putem controla destinul? Sunt acestea „lucruri necurate”?
Alchimie, Numerlogie, Astrologie, Chiromanţie, Vrăjitorie, Tantra, Astral, Visele… Mister şi mistificare, nu rare ori chiar demonizare. O zonă pentru multă vreme ascunsă şi interzisă.
Divinul şi diabolicul. Alb şi Negru. Dogma (teoria) şi Ritualul (practica). Nu există lumină fără umbră, n-am sesiza strălucirea fără întuneric. Totul este o călătorie, o căutare, o cale de cunoaştere prin autocunoaştere. Armonizare cu sinele şi astfel cu Universul.

Magia începe acolo unde se termină ignoranţa.