Tarotul, introducere

Mai am vie amintirea zborurilor din visele din copilărie. Interpretarea visului în sine nu are relevanţă. N-am visat nici la viaţă lungă, nici la noroc. Norocul ni-l facem singuri, este parte al destinului. Ne putem controla destinul? Sunt acestea „lucruri necurate”?
Alchimie, Numerlogie, Astrologie, Chiromanţie, Vrăjitorie, Tantra, Astral, Visele… Mister şi mistificare, nu rare ori chiar demonizare. O zonă pentru multă vreme ascunsă şi interzisă.
Divinul şi diabolicul. Alb şi Negru. Dogma (teoria) şi Ritualul (practica). Nu există lumină fără umbră, n-am sesiza strălucirea fără întuneric. Totul este o călătorie, o căutare, o cale de cunoaştere prin autocunoaştere. Armonizare cu sinele şi astfel cu Universul.

Magia începe acolo unde se termină ignoranţa.

„Există oameni care înţeleg sensul forţei asupra materiei şi spiritului – aceştia se numesc novici. Există oameni care doresc să-şi folosească forţa în lumea materiei şi a spiritului – aceştia se numesc iniţiaţi. Există oameni care pot influenţa prin har materia şi spiritul – ei se numesc magi. Există oameni care nu dezvăluie tainele puterilor Universului ci doar pregătesc pe alţii pentru descoperirea lor – aceştia sunt Marii Maeştri.” (Eliphas Levi)

Cu cât cunoşti mai mult, ştii mai puţin. Magia este ca Internetul: când crezi că-l cuprinzi în întregime, undeva într-un colţ îndepărtat apare un element nou.

Era în vara anului 1993, pe tarabe a apărut o carte albastră, cu cărţi “ciudate” pe copertă, cartea lui Hajo Banzhaf despre Tarot lui A.E. Waite şi cu pachetul de cărţi pictate de Colman Smith alăturate. Ştiam ceva din auzite despre Tarot, dar sincer nu foarte multe, era o curiozitate, mi-am cumpărat-o evident.
Ca o paranteză, este o carte pe care o recomand ori cărui începător.
În perioada care a urmat, toată lumea venea să-i “dau în cărţi”.
Apoi o prietenă din Anglia a vizitat nu ştiu ce orăşel tradiţional de vrăjitoare de pe insulă şi mi-a cumpărat de acolo un pachet de cărţi Rider/Wait originale şi cartea lui Aleister Crowley “Book of Toth”.
Apoi am citit Crowley şi tot ce am mai găsit…Eliphas Levi, Agrippa, Austin Osman Spare şi materiale despre druizi, despre Egipteni, despre orientali, despre Masonerie, Numerologie, Astrologie, Alchimie, Magie, vrăjitorie…Satanism. Am citit cam tot ce am găsit pe internet plus cărţile pe care mi le-am cumpărat. Cu cât citeşti mai mult, îţi dai seama că îţi scapă mai multe şi că mai ai ceva de citit, de aflat. Multe lucruri mi-au sunat foarte familiare, altele nici acum nu le înţeleg complet, nu m-am lămurit pe deplin. Sunt un tip sceptic şi desfac de multe ori firul în…şase.
Viaţa este un drum lung şi nu unde ajungem contează, ci ce acumulăm pe parcurs. Dacă suntem atenţi, mereu este ceva interesant în jurul nostru, mereu se petrece ceva Magic. Cred că revoluţia tehnologică a îngropat în majoritatea din noi şi ultima fărâmă de intuiţie şi a distrus echilibrul, armonia care ne lega de Univers.
Epoca “New Age” a adus o schimbare majoră: dacă până în secolul XX informaţie era ascunsă, s-a trecut la o contra-ofensivă şi “piaţa” este invadată de supra-informaţie. În mormanul de cărţi, situri, texte, este imposibil să mai selectezi ce este autentic şi ce este manipulare, intoxicaţie. Chiar dacă verifici o informaţie din mai multe surse, tot rişti să fie doar o cacealma. Nu mă întrebaţi cine face asta fiindcă habar n-am. Nu cred în “marea” conspiraţie şi nici în documentarele gen “Secretul”.
Cred în om, în spiritul individual, cred că cei interesaţi şi de altceva decât preţul pâinii sau a facturii de gaz, pot descoperii în ei şi în jurul lor o lume “ascunsă”, dar minunată, Magică.
Cred în lucrurile simple, în Magia lor.
Tarotul nu este un set de cărţi de ghicit. Eu le consider şi le tratez ca pe o unealtă de auto-cunoaştere şi prin auto-cunoaştere o mai bună cunoaştere şi a lumii din jur. Tarotul te ajută să anticipezi şansele, să vezi oportunităţile şi obstacolele. Te ajută să iei decizii conştient şi asta te face să îţi asumi responsabilitatea deciziilor. E o lume complexă în care am să încerc să vă introduc pe drumul ales de mine. Nu este nici singura posibilitate şi nici nu afirm că este cea bună.
Magia este ca apa: ia forma vasului în care-l torni.
Cred că fiecare îşi găseşte drumul potrivit singur. Sper să fiu (doar) o călăuză acceptabilă.