Cine nu are o ţintă precisă, nu are cum să se rătăcească – aceasta este premisa primei cărţi din Tarot, „Nebunul” sau cum a fost denumit mai inspirat: „Vagabondul”.
Tarotul este povestea vieţii „desenată” în 78 de cărţi, fiecare din ele reprezentând o fază, un aspect, o situaţie din aceasta, este o călătorie.
Pentru a primii răspunsul corect important este să punem întrebarea adecvată. Cu toate că ne arătăm interesaţi de „adevăr”, în realitate nu tot timpul suntem dispuşi să-l desluşim şi cu atât mai puţin să-l acceptăm. O întrebare clară are un răspuns clar, dacă nu formulăm o întrebare nu vom primii nici un răspuns, cum o întrebare pusă sau formulată aiurea va primii un răspuns pe măsură.
Întrebarea pe care mi-am pus-o este legată de evoluţia unei relaţii, doar timpul o să-mi confirme dacă interpretare personală pe care am dat-o acestei etalări se confirmă sau nu.
Am lăsat imaginea etalării la dimensiuni mari ca să puteţi vedea schema etalării şi semnificaţia cărţilor legat de poziţia lor.
1 – „Rareori duşmanul învins este chiar cel pe care vroiam să-l înfrângem. Adesea el ne aduce aminte de propria suferinţă.” (Manes Sperber).
De aici se vede drumul parcurs, situaţia actuală se conturează cu precizia unei tăieturi de brici, poate este la fel de dureroasă ca sarea strecurată pe rana deschisă însă nu există cale de întors, lucrurile trebuie spuse pe nume, nu-i momentul pentru ezitări, nu-i loc pentru diplomaţie. Hotărârea odată luată, cu orice risc ea trebuie trecut şi prin foc şi… spadă. Ruptura s-a produs de mult, rămân disputele.
2 – „Nu ştim niciodată ce va să vină, atunci când lucrurile se schimbă. Ştim însă ce va să vină dacă lucrurile rămân neschimbate?” (Elias Canetti)
Scindarea, despărţirea are mereu un gust amar indiferent dacă porneşte de la noi sau de la celălalt. Suferim de un exces de ataşament faţă de lucruri, persoane şi situaţii şi uneori chiar şi răul poate fi perceput ca fiind suportabil datorită faptului că-l cunoaştem şi teama de necunoscut, de schimbare este de multe ori mai mare decât obişnuinţa şi falsul confort. Poate părea o decizie dificilă, dar viaţa într-o înfundătură este şi mai lipsită de perspective. Eu m-am decis.
3 – Cel mai mare şiretlic al Diavolului este să ne facă să credem că nu există. 
Nu ştiu cine a spus-o. Mark Twain ]n schimb spunea: „Ispitele sunt precum vagabonzii: dacă sunt tratate prieteneşte, se întorc, aducând altele noi.” Mă las ispitit. Mă las în voia… Ta.
4 – „Crizele existenţiale sunt evolutive. Trebuie doar să renunţăm de a le asocia cu catastrofele.” (Max Frish)
Necazurile îi fac adesea pe oameni solidari: orice problemă poate fi depăşită dacă alegi mâna potrivită de care să te ţii, care să te ţină. Viaţa la marginea prăpastiei n-are nici un sens, pasul trebuie făcut chiar dacă hăul dedesubt este ameţitor şi teama de necunoscut este firească.
5 – „Optimistul spune că trăim în cea mai bună lume posibilă, iar pesimistul se teme că aşa este.” (James Branch Cabell)
Chiar dacă lucrurile par neclare, sensul se va dezvălui în curând, voalul se va ridica. Consecvenţa va fi răsplătită, căutările conduc la soluţii, nimic nu este întâmplător, aşteptările ne conferă timp de meditare, înţelegerea lucrurilor în profunzime. Asta mereu deschide perspective noi şi ne face să înţelegem sensul şi să depăşim situaţia, oricare ar fi ea.
6 – „Gândurile măreţe izvorăsc din inimă.” (Luc de Clapier)
Accept cine sunt şi accept şi situaţia pe care singur mi-am creat-o. Oricât de mult am anticipa, uneori intrăm în capcane, acestea fiind lecţii obligatorii de învăţat, experienţele ne îmbogăţesc şi atunci când ele lasă urme. Fiecare om îşi are rostul, calea şi chiar dacă uneori ne abatem de la ea – alegem calea dreaptă doar fiindcă cea greşită era blocată…he he he – în final trebuie să ne urmăm presimţire, intuiţia, trăirile.
7 – „Nu putem vorbi despre curaj în cazul unui stejar puternic care este martorul unei furtuni dezlănţuite, ci mai de grabă în cazul unei flori gingaşe, care se deschide în zăpadă.” (Alice M. Swain)
Îmi deschid sufletul în faţa Ta, îţi urmăresc şoaptele nespuse, mă încred deplin în ceea ce simt şi mă las ghidat de intuiţia mea şi de…mângâierea ta. După furtună răsare soarele, după ploaie apare curcubeul.
8 – „Tăcerea este încărcată de înţelepciune şi inteligenţă, precum o sculptură în blocul de marmură încă necizelat.” (Aldous Huxley)
Liniştea uneori spune mai multe decât o mie de cuvinte, adevărul se află mereu sub nasul nostru, la îndemâna noastră, dar suntem orbi sau ignoranţi. Detaşarea şi scufundarea în sine, credinţa, conduce la revelaţie. Aleg ce sunt.
9 – „Cui nu-i place să fie ucenic nu va ajunge niciodată maestru.” (Ettigirb Releht)
Un început promiţător implică nu doar speranţe ci multă muncă. Drumul nu este mereu uşor, dar cu cât efortul este mai mare, succesul devine mai dulce. Construcţiile pe termen lung necesită trudă şi un fundament solid, construit cu migală. Împreună drumul se străbate mai uşor şi vom învăţa unul de la celălalt fiindcă nimeni nu le ştie pe toate.
10 – „La bătrâneţe, amintirile au aceeaşi valoare ca visurile în tinereţe.” (Erna Behrens-Giegl)
Fericirea şi soluţiile se află în interior. Dacă ai un prieten, un tovarăşi de drum pe care să te sprijini şi pe care să-l susţii, drumul este cu atât mai lin. Se spune despre această carte că este o regăsire cu cineva drag din trecut. M-ai regăsit, te-am regăsit.
